se flacără lumina şi se piatră
şi colţuroasă-n stihuri se frământă
fiinţa mea în dor se-ndeodată
vederea mea în zbor se despământă
şi mă ciupesc cum corzilor vibrarea
scântei de spini măslini de rugăciune
în steaua magă se apleacă zarea
răsare peste iesle soare-apune
mai cald nu e ca-n nările de vite
decât în ochii Pruncului minune
se zbat în mine clipe despletite
scântei de spini măslini de rugăciune
Acest articol a fost scris pe joi, decembrie 20th, 2007 la 3:36 pm şi este înscris în Audio şi video, Jurnalul scrierii iubirii. Poti urmari orice raspuns la aceste articole prin intretinere RSS 2.0. You can leave a response, or trackback from your own site.
 | oana on Legea pe şoseaua veşnicie… |
 | Marinela Moscu on C. S. Lewis – Creştinism… |
| Marinela Moscu on C. S. Lewis – Creştinism… |
 | dani on Ferice de cei milostivi |
 | LeGenD on Un morcov, un ou şi o boabă de… |
 | Iubire on Ceruri… în colabora… |
 | Corneliu on Vreau parfumul de Cristos |
 | sheila on Richard Wurmbrand – 100 … |
 | Tiby on De ce sunt baptist |
 | cam3li3 on C. S. Lewis – Creştinism… |
 | Vasile Tomoiagă on Ceruri… în colabora… |
 | rubenbudau on Richard Wurmbrand – 100 … |
 | elena marin alexe on Punerea pe inimă poate fi o… |
 | ionatan on De ce sunt baptist |
 | nedumeritul on De ce sunt baptist |
VĂ MULŢUMESC!
Temă Contempt de Vault9 .
Bloguieşte pe WordPress.com.
jurnalul scrierii iubirii
decembrie 20, 2007 la 10:32 pm |
Încă de la prima lectură mi-a sunat stănescian prima strofă. Excelentă!!!
Acum, mă minunez de iesle şi măslini. Bună cuprindere!
Cu drag,
A.Dama
decembrie 21, 2007 la 12:25 am |
Multumesc, A.Dama.
decembrie 21, 2007 la 5:08 pm |
Eu tot revin la poezia ta, Ionatane, că nu ştiu dacă am nevoie de o altă predică de Crăciun decât poezia asta…
Iar am observat ceva: căldura din ochii Pruncului. La frigul de-afară, căldura privirii Lui ar face toată sărbătoarea!
Minunându-mă,
A.Dama
decembrie 21, 2007 la 11:55 pm |
Iar eu revin la multumiri… Nici nu stii ce bine-mi fac aprecierile tale…
decembrie 22, 2007 la 12:49 am |
Excelent! Slava Domnului!
decembrie 22, 2007 la 7:55 am |
Mulţumesc, Ted. Uneori mai iese şi câte ceva fain… da rar!
decembrie 22, 2007 la 4:03 pm |
Vezi, Ionatan, Ted a spus tot în trei cuvinte! Excelenţa ţi se cuvine, iar slava e a Lui.
Să ştii că azi am stăruit iar asupra poeziei tale! Cum ţi-am spus, asta va fi predica mea de Crăciun.
Azi am meditat la dorul în care făptura se-ndeodată. Dorul de El, dorul de cei plecaţi după cum a hotărât El să-i ia, dorul de cei dragi când nu sunt prin preajmă, dorul de noi mai buni.
Da, în asta aş vrea să mă-ndeodat! În dorul de mine mai bună!
A.Dama
decembrie 22, 2007 la 6:34 pm |
Cred că am reuşit şi eu o dată în viaţă să scriu o poezie bună, iar tu o iei drept… predică!? Păi dacă-i aşa, mă apuc de scris predici!!!
decembrie 23, 2007 la 5:12 pm |
Dragă Ionatan,
Oricum, noi ştim că sunt multe poezii bune scrise de tine, nu una.
Dacă e să scrii tot predici din astea, nu te opri!
(Dar nu-ţi spunem ţie! Nu încă.)
Dacă nu te deranjează, eu voi mai alege din această poezie câte-o sintagmă până în Ziua de Crăciun.
Azi am ales “se zbat în mine clipe despletite”. Acestei zbateri îi găseşte ritmul Cineva din afara timpului. Şi ce bine că le împleteşte El la loc când se despletesc!
Mulţumiri,
A.Dama
decembrie 23, 2007 la 7:17 pm |
Nu ştiu dacă merit atâta atenţie… Şi oricum, mă onorează. Eu îţi mulţumesc.
decembrie 24, 2007 la 11:42 pm |
E seara cântului multiplicat cosmic. Acum “mă ciupesc cum corzilor vibrarea…”
A.Dama
decembrie 25, 2007 la 10:45 am |
Bineînţeles că am păstrat “vederea mea în zbor se despământă” pentru Ziua Crăciunului.
Nici nu ştiu dacă aici mai e nevoie de explicaţii.
Privirea zburată către nepământ este ascendent concentrică.
Să ai Crăciun cu înălţare, Ionatan!
Cu drag,
A.Dama
decembrie 25, 2007 la 2:20 pm |
Mulţumesc, mulţumesc, mulţumesc…! La fel de concentric şi de înălţat cum ai văzut tu poezia asta. Fie-ţi Crăciunul beteală!