A unsprezecea replică
Cum se măsoară întunericul?
Depinde ce înţelege fiecare prin “întuneric”. El poate fi locul de pornire a luminii sau poate fi locul de dispariţie a ei. Cei mai mulţi se tem de ceva, ceva ce, pentru ei, mereu rămâne în umbră, cel puţin. Ceva ce e sinonim cu disperarea. Ei uită că niciodată întunericul nu a biruit lumina!
TS:
Cum se masoară întunericul?
IP:
Măsor c-o lumânare odăi de necuprins
Şi sufletu-şi târşeşte păşirea dezgolită…
Pasul de pas desprinde lumina din oglindă:
Doar ea masoară noaptea din ţipătul învins.
***
am dat întunericul deoparte şi am tras mai aproape
bătaia de pleoapă a dimineţii carul scârţâind malul cu fragi
mă întrebau toţi de unde am atâta pantă domoală
eu decojeam alene o ramură de salcâm să văd seva
pe întuneric nu vedeam pulsul ei
când a rămas doar un gând al înaltului salcâm
am aflat că bate vântul în coama lui şi ziua şi noaptea
şi pe întuneric şi pe lumină am aflat că nu-l doare niciodată
că bate vântul îî scutura florile cu gust amărui
eu le mestecam să învăţ seva cum străluceşte
de atâta albină
jurnalul scrierii iubirii
VĂ MULŢUMESC!
martie 25, 2008 la 3:23 pm |
Absenta luminii.
martie 25, 2008 la 9:27 pm |
Multumesc, prietene. Ai dreptate, intunericul e absenta luminii… Asa cum frigul e absenta caldurii, iar iadul, absenta lui Hristos.
martie 25, 2008 la 10:02 pm |
Toate acestea l-a spus Schopenhauer. Ieri spuneati ca este satanist . Azi sa inteleg ca nu mai este ? V-ati schimbat opiniile peste noapte ?
martie 25, 2008 la 10:23 pm |
peste zi, da repeta ce spuneai dincolo, te rog, ca sa spun ce spuneam ieri
martie 26, 2008 la 8:00 am |
Nu mi s-a părut ca pe acest blog va tineui de glume. Sau ma inselam ?
martie 26, 2008 la 8:15 am |
Dragul meu, citeşte sus. Îmi place să mă joc. Dar numai ca o cobiliţă pe umărul lui Dumnezeu. Dacă vrei să ne jucăm, fă-te găleată.
martie 26, 2008 la 8:55 am |
Din nefericire nu prea sint la curent cu ‘realitatile spirituale’.
martie 26, 2008 la 9:09 am |
Nu e greu, să ştii. Ajunge să înlături ghilimelele. Realităţile spirituale, eliberate, vor înflori.
martie 26, 2008 la 2:08 pm |
Poetic impressions
The Eleven Response
How can you measure the darkness?
It depends what each understands by „darkness”. Could be that place the light starts or could be that place it vanishes. Most are afraid of something they always see in shadow, at least in a shadow. Something it looks like despair. They forget the darkness never overcame the light!
TS:
How can you measure the darkness?
IP:
I measure with a candle unbounded rooms
My soul drags its empty treading
Step by step it breaks the light away from the mirror
It is the only one who measures the night in the defeated scream.
***
I pushed the darkness off and dragged closer to me
The morning wink, the wagon jarred over the strawberry hill
They were asking me how I could keep this smooth descendent road
I was impassively sought for the sap under the shell of a locust branch
It was dark and I couldn’t see its pulse
When that high locust lost all its thoughts except the last one
That moment I found how the wind blows over it days and nights
Nor in dark nor in the light I found it never hurts
The blowing wind dispersed its bitter flowers
I chewed them to learn how the sap shines because of so many bees
martie 26, 2008 la 2:23 pm |
violeta, tu chiar ai luat in serios colaborarea noastra!
Fii binecuvântată!
Daca doreşti să continui, nu e necesar să traduci decât ce urmează după titluri sau ***, comentariile adiacente nu sunt necesare. Îţi mulţumesc, consider asta ca pe un serios început de colaborare.
martie 26, 2008 la 2:32 pm |
Multumeste-i Domnului. E lucrarea Lui!
martie 26, 2008 la 2:52 pm |
Aşa voi face.
martie 26, 2008 la 7:47 pm |
[...] poetic impressions – The Eleven Respons Violeta mi-a făcut o bucurie: mi-a tradus textul ăsta şi probabil că vor urma şi altele. Îi mulţumesc ei şi Domnului care i-a pus pe inimă să [...]