Impresii poetice

„Stăpâniţi-l-vă!”

Nu, nu e o greşeală. „Stăpâniţi-l-vă” este o construcţie puţin forţată gramatical (nu vă recomand să o folosiţi în teza de limba română), dar care îmi foloseşte mie să spun ce vreau să spun în poezia de mai jos.
Dacă noaptea dorm bine, dimineaţa primesc un cadou. Aşa a fost şi azi. Aveam în vârful degetelor minţii poezie asta. De fapt ideea ei, că vorbele le-am pus eu. Găselniţa cu „stăpâniţi-l-vă” nu ştiu cum mi-a venit.

M-am trezit gândindu-mă cât de fals poate fi dictonul atât de îndrăgit de cei mai mulţi oameni, „trăieşte clipa”… Fiindcă el întoarce exact invers realitatea, care e ceva de genul „clipa te trăieşte”. „Trăieşte clipa” conferă momentului importanţa veşniciei, excluzând-o pe aceasta. „Trăieşte clipa” te ajută să uiţi de moarte, moartea însă nu uită de tine. Ia naştere astfel o uriaşă confuzie, demnă de prinţul amăgirii.

Dragii mei, stăpâniţi-l-vă!

***
atunci omul s-a gândit că Dumnezeu a creat clipele
şi le-a adăugat în om zicându-le creşteţi înmulţiţi-vă
umpleţi omul si stăpâniţi-l-vă

apoi că ele s-au văruit care mai de care
de n-a mai rămas din bietul om decât un mormânt
cu grilaj la periferie omule omule
chiar ai crezut că sunt clipe şi-atât
atingerile alea multicolore paleta aia de pictor
chiar ai crezut că ştii să pictezi
de ţi-ai legat de gât bidineaua