Neputinţa lui Dumnezeu

“Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău, ca un viteaz care poate ajuta; se va bucura de tine cu mare bucurie, va tăcea în dragostea Lui, şi nu va mai putea de veselie pentru tine.”
Ţefania 3:17

Iată un loc în Scriptură unde ni se spune ceva despre… neputinţa lui Dumnezeu! În momentul în care devine vesel pentru tine sau pentru mine, El nu mai poate. E normal, când El e vesel pentru ceva, înseamnă că acel ceva e desăvârşit în ochii lui, ca şi-a încheiat lucrarea, că e cazul “să nu mai poată”…

Când El devine “viteazul din mijlocul tău”, bucuria lui e atât de mare, încât dragostea lui devine tăcerea universului, pacea lui, iar veselia lui e odihnă deplină.

Acest Dumnezeu care tace lăsându-Şi dragostea să vorbească este un Dumnezeu al poeziei desăvârsâşite. Ea este aceea care poate face aşa ceva. Ea vede cuvintele din tăcere şi cântecele din adâncul iubirii. Ea vede… neputinţa lui Dumnezeu!