Naşterea din nou a poeziilor

Mă preocupă ceva, în legătură cu poeziile mele, (şi nu numai ale mele)… Dexteritatea în mânuirea cuvintelor ne face prea siguri de noi şi, de multe ori, suntem tentaţi să considerăm prima formă a unei poezii forma perfectă. Ea însă poate rămâne doar o ghiduşie lingvistică în care să se zbată impresia unei idei nebuloase care, cu cît e mai nebuloasă, cu atât pare a fi mai poetică, mai idee…

E un pericol, aici. Nu întotdeauna facilul este şi frumos şi aproape mereu rămâne superficial. Nu este obligatoriu să fie aşa, dar mă tem că în cele mai multe cazuri se întâmplă. Eu… decât să reiau un text, mai bine fac altul. Tot aşa.. la prima mână. Că vorba aia: la grămadă, între mai multe rele, apare şi câte unul bun, dar să fac bun din rău… cam prea multă muncă… Numai Dumnezeu mai face asta din noi, când ne naşte din nou!!