Logos

ând Ioan aduce în atenţie termenul de “logos”, încercearcă să ne comunice ceea ce înţelegea el despre Hristos. W. Barclay arată în “Analiza semantică a unor termeni din Noul Testament” că “logos” înseamnă, mai mult decât cuvânt care afirmă lucrurile – cuvânt care înfăptuieşte lucrurile. El este principiul manifestării divine într-o comunicare ce implică toate nivelurile de acces pentru mintea umană şi mult mai mult. Deci atât înţelegerea literală, cât şi cea literară îşi au corespondentul în dorinţa lui Dumnezeu de comunicare şi sunt uşi deschise pe calea aflării adevărului. Mă deranjează profund şi o consider o neruşinare, o dovadă de flagrantă limitare intelectuală şi o condamnabilă cerbicie a sinelui, pretenţia unora că ar fi în posesia unui adevăr absolut. Litera, oricât ar fi ea de clar scrisă, nu este în ea însăşi dovada bunei înţelegeri din partea noastră. Depinde de capacităţile şi de disponibilitatea umană, înţelegerea ei. Numai Cel care a rostit-o ştie exact ce a vrut să… facă.

Aşa că, pentru a înţelege mai mult este necesar să se treacă de la literă la faptă. Desigur, atunci când ea devine crezământ.