Dăruind, eu dobândesc

De la teorie la experienţă, drumul trece prin, sau pe langă credinţă? Apoi, cu ce coeficient afectează această credinţă faptele noastre şi exprimarea (mărturisirea) lor?
Fiindcă pacea e una singură, mai degraba o stare care nu se mai preocupă de valoare, fiindcă e pace… Valoarea presupune competiţie, pacea înseamnă lipsa acesteia. Eu aşa văd. Poate greşesc, dar am pace. Având pace, automat nu e competitor cu care să mă întrec, deci dau pace… Păstrez această stare doar făcând şi pe celălalt părtaş la ea. Dăruind, eu dobândesc. Nu?

Lasă un răspuns

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.